In mod obisnuit apa trebuie sa fie inodora, incolora si insipida (fara miros, culoare si gust).

Un miros mucegait de pamant sau lemn poate indica prezenta in apa a unor grupari organice in general inofensive, fara efecte asupra sanatatii.
Un miros de clor rezulta in urma potabilizarii apei, fara efecte asupra sanatatii, daca nu se depasesc concentratiile normale.
Un miros de oua stricate a apei poate fi dat de prezenta hidrogenului sulfurat gazos dizolvat in apa.
Un miros de detergent insotit de spumarea apei poate indica o infiltratie de ape uzate, dand microorganisme cauzatoare de diverse boli.
Un miros de uleiuri, benzina sau alte chimicale poate proveni din infiltratii ale unor astfel de substante in ape subterane sau in retele publice avariate, fiind toxice pentru organism.
Un miros de gaz metan infiltrat in apa potabila are grave efecte asupra sanatatii.

Cateva cauze care pot determina existenta unui alt gust al apei decat cel cu care suntem obisnuiti sunt:

Un usor gust sarat sau salciu poate fi dat de un continut mare de sodiu (de regula, in cazul apei provenite din surse subterane care este in mod obisnuit mai mineralizata decat apa provenind din sursele de suprafata, fara efecte adverse asuppra sanatatii, doar de ordin subiectiv).
Un gust alcalin al apei poate fi dat de un continut mineral bogat al sursei de apa, fie de vase de bucatarie coclite, fara efecte adverse asupra sanatatii, doar de ordin subiectiv.
Un gust metalic poate fi dat fie de o concentratie mare de fier, fie de o reactie a plumbului sau cuprului din retelele interioare ale locuintei (nu mai exista retele publice din astfel de materiale) sau de un PH foarte mic al apei. Efectele asupra sanatatii pot varia depinzand de cauza.
Culoarea, gustul si mirosul apei potabile fac parte din categoria parametrilor fizico-chimici si organoleptici care, alaturati la alti parametrii (microbiologici si bacteriologici), definesc calitatea/ lipsa calitatii corespunzatoare pentru apa potabila.

Prevenire
Filtrele de apă pot ajuta la prevenirea gusturilor sau mirosurilor, cum ar fi sistemele de filtrare la punctul de utilizare, care se conectează direct la alimentarea cu apă a unei clădiri și tratează apa atunci când acesta este distribuită. Din moment ce contaminanții pot varia în funcție de locația geografică, aceste sisteme de filtrare ar trebui instalate de către specialişti.
Filtrul de carbon este cea mai comună metodă de filtrare. Mai mult decât atât, specialiștii recomandă un filtru de carbon și un sistem cu UV pentru a înlătura bacteriile din apă.