De la ecrane de telefon cu „auto-reparare” la betonul care se repară singur, afacerile investesc în materiale futuriste. Dar pot să reducă obiceiurile noastre de a arunca la gunoi?

Ecrane sparte, circuite stricate, tastaturi deteriorate de apă - trimitem anual la gunoi milioane de tone de electronice defecte. Dar dacă telefoanele și laptopurile noastre s-ar putea repara singure?

Luna trecută a apărut vestea cum că Motorola, companie de telefonie mobilă, a depus un brevet de invenție pentru un ecran de telefon care se poate repara singur. Proiectul include un "polimer cu memorie a formei", despre care cererea de brevet de invenție spune că ar inversa cel puțin parțial deteriorarea atunci când este expus la căldură. În teorie, utilizatorii ar putea apăsa un buton de "reparație" și apoi vor trebui să aștepte ca ecranele lor crăpate să se repare.

Și alți giganți tehnici sunt interesați de această zonă. Samsung, de exemplu, a sponsorizat cercetarea de materiale care se repară singure, inclusiv un proiect Stanford care țintește proiectarea unui polimer care se repară singur dacă este perforat.

Pe cât de futuristic ar suna, materialele care se repară singure nu reprezintă o idee nouă. Cercetătorii lucrează deja de ani de zile la un tip de beton care își poate repara singur fisurile și au dezvoltat o serie de tehnici, cum ar fi încorporarea în beton a unor capsule mici care conțin agenți de reparare, care se vor declanșa când vor apărea fisuri.

Pe măsură ce gama de folosire a materialelor care se repară singure s-a extins, la fel a crescut și interesul industriei și al mediului academic, cu susținerea adepților entuziasmați de o dezvoltare despre care ei cred că ar putea să ajute la economisire, ajutând în același timp la reducerea obiceiurilor noastre de a arunca la gunoi.

Cercetătorul Cai Liheng face parte dintr-o echipă de la Universitatea Harvard, care tocmai a brevetat un nou tip de cauciuc care se repară singur. În loc să crape atunci când se aplică asupra lui o forță excesivă, acest material care încorporează niște legături reversibile de polimer se va întoarce la forma originală atunci când aplicarea forței va înceta, spune el.

Descoperirea ar putea duce eventual la anvelope care vor rezista pentru totdeauna, spune Cai, dar materialul are deja o gamă largă de alte potențiale utilizări. Cauciucul este, de asemenea, utilizat pentru implanturi medicale și pentru consumabile auto, printre alte aplicații. "Gândiți-vă - oriunde folosim cauciucul, ar putea avea proprietățile mecanice ale cauciucului obișnuit, dar se va putea repara singur. Acest lucru ar avea ca rezultat beneficii enorme pentru mediu."

Afirmația este reluată și de Bob Lark, profesor de inginerie la Universitatea Cardiff și șeful unui grup britanic de cercetare dedicat promovării betonului care se repară singur. Pentru numărul în continuă creștere a companiilor de construcții și a clienților interesați de acest produs, preocupările legate de mediul înconjurător sunt un factor-cheie, spune el: "Aceștia sunt conduși de către recunoașterea faptului că trebuie să fim întotdeauna vigilenți atât în ceea ce privește durabilitatea, cât și problemele economice, și de faptul că... pur și simplu nu mai putem continua să folosim materialele așa cum am făcut în trecut".

Totuși, interesul nu este același lucru cu investiția. Iar convingerea organismelor publice care comandă majoritatea proiectelor de inginerie civilă să folosească acum materiale experimentale mai scumpe pentru a economisi resursele timp de 50 de ani este o provocare, spune Lark. "Din punct de vedere comercial, este încă o adevarată enigmă - pe care nu am rezolvat-o încă", spune el.

Există dileme și în alte departamente, de asemenea: care va fi rolul producătorilor de pneuri într-o lume în care nimeni nu va mai avea nevoie de pneuri noi, de exemplu? Și cum vor beneficia companiile de smartphone-uri de telefoane care se repară singure când profiturile lor depind de fluctuația mare a dispozitivelor?

Pentru Adam Lusby, lector în implementarea economiei circulare la Universitatea din Exeter, astfel de întrebări evidențiază necesitatea companiilor de a se îndepărta de modelele de afaceri convenționale care încurajează "uzura prematură și crearea deșeurilor".
 
El pledează în favoarea unei mișcări în sfera afacerilor de a oferi produse ca serviciu, mai degrabă decât un lucru pe care indivizii să-l dețină (și pe care mai târziu să-l arunce), o abordare care face deja incursiuni în sectoare din zona iluminării până la biciclete pentru copii. Sub acest model, materialele care se repară singure ar ajuta, de fapt, afacerea prin reducerea costurilor, spune el.

În special în sectorul smartphone-urilor, Gary Cook, analist IT senior pentru Greenpeace, este de acord că este nevoie de o reformă. "O mare cantitate de resurse ale Pământului intră în aceste dispozitive", spune el. "Faptul că prețul acțiunilor companiei sau modelul de afacere este dependent de achiziționarea de către clienți a unui telefon complet nou la fiecare doi ani, pur și simplu nu este sustenabil."

Dar el spune că sunt o mulțime de lucruri pe care companiile le pot face acum pentru a promova produse care rezistă o perioadă mai lungă, fără a aștepta să apară materiale noi. Proiectarea telefoanelor ușor de reparat ar fi un prim pas, spune el, subliniind faptul că cele mai multe baterii de smartphone-uri sunt acum imposibil de înlocuit fără instrumente specializate.

Și în timp ce ideea de electronice care se repară singure sună foarte bine, chiar și acestea ar putea veni cu compromisuri în ceea ce privește mediul, spune Cook, indicând către întrebările fără răspuns în ceea ce privește cât de consumatoare de resurse vor fi sau cât de greu de reciclat. "Încă nu avem suficiente informații pentru a evalua și a spune dacă este un lucru bun sau rău", spune el.

Aceste compromisuri reprezintă, de asemenea, o preocupare și pentru organizația ecologică Green Alliance, care a contribuit la creșterea gradului de conștientizare cu privire la posibilele capcane ale noilor materiale etichetate ca descoperiri sustenabile.

"În ciuda potențialului de a sprijini utilizarea mai eficientă a resurselor, unele caracteristici ale acestor noi evoluții ar putea submina durabilitatea prin creșterea complexității materialelor și făcându-le mai greu de recuperat prin sistemele stabilite de recuperare a valorii", spune Libby Peake, consilier politic senior.
Răspunsul, spune ea, este acela în care proiectanții și factorii de decizie politică se vor asigura că soluțiile pentru sfârșitul vieții unui produs - chiar dacă această viață este una lungă - sunt luate în considerare de la bun început.

Articol adaptat după www.theguardian.com, traducere Nicole Rotaru-Reea Communication